Profil virtual

Ea către el:
- Voi, bărbaţii, n-aţi opri nici în ruptul capului să întrebaţi care e drumul. Mai bine pierdeţi două ore pe drum în plus!
El către ea:
- Pierdem noi două ore, dar recuperăm la parcare.

Nu sunt eu primul care a observat că logoul Dacia Sandero prezintă elementele împrumutate de la logo-ul Dacia 1300, dar pot să spun că cei ce vor călători pe locurile din spate ale Daciei Sandero nu se vor bucura de foarte mult spaţiu pentru picioare, iar portbagajul a mai pierdut din volum (320 de litri spre deosebire de 510 la Logan), lucruri ce se datorează, evident, conceptului hatchback.

Nu am condus-o, dar sper că depărtarea de muchiile şi liniile drepte ale Loganului (o aerodinamică mai reuşită) să fie pe placul conducătorului care preferă să meargă cu geamurile deschise în traficul din oraş. Spun asta pentru că, în cazul Loganului, la puţin mai sus de 50 km/h, se face un curent de ţi se umflă ochii ca la broască .

Din câte mi-am dat eu seama, înclinaţia parbrizului şi stâlpilor laterali nu mai reduce din vizibilitate în viraje, aspect important pentru persoanele scunde ce conduc cu scaunul foarte în faţă.

Cam atât, păcat că nu s-a potrivit cheia , aş fi avut ocazia să vorbesc mai în cauză.

Dacă sunteţi curioşi să aflaţi cum au reacţionat croaţii la lansarea Dacia Sandero mergeţi pe blogul Automarket.

Notă:
*logo Dacia Sandero/ crop din imaginea găsită aici, postată de userul Ed_Crane_1983.
*logo Dacia 1300/ crop din imaginea de aici.

Reacţii la acest post

… în declin sau în plină expansiune?

Acum vreo 2 luni, Bucureştiul era plin de bannere ce anunţau noi proiecte imobiliare ce aşteptau cumpărătorii pentru a se putea începe lucrările propriu-zise. În prezent, doar un singur astfel de proiect a rămas la fel de mediatizat, nemaiexistând alte bannere ale altor proiecte (deşi, conform presei, 39 de ansambluri rezidenţiale sunt în dezvoltare). Cel puţin asta am observat eu. Să fie ăsta un semn că oamenii au realizat că preţul pe care trebuie să îl plătească pentru o locuinţă într-unul din satele astea pe verticală de ultimă generaţie este unul artificial iar investitorii au renunţat la proiect din lipsă de cumpărători (greu de crezut pentru că cererea este în creştere) sau că au cooptat deja un număr suficient pentru a începe lucrările şi nu mai e nevoie de promovare agresivă?

Un român şi un ţigan îşi cumpără teren unul lângă celălalt. Două parcele la fel, pătrate, aceeaşi lungime de latură. Fiecare işi face casa pe pământul lui. Casele ies la fel, aceeaşi arhitectură, aceleaşi brizbrizuri, aceleaşi decoruri.
Stau ei şi se uită la un moment dat şi zice românul:
- A venit unu’ azi la mine şi mi-a oferit 500.000 EUR pe casă.
Tiganul, când aude începe să râdă:
- Azi a venit unu’ la mine şi mi-a oferit 1.500.000 EUR pe casă!
- Cum aşa? zice românul.
- Păi io n-am vecin ţigan!

Artificiale sau nu, aceste preţuri au deschis apetitul de a construi nu numai fondurilor de investiţii, dar şi unor afacerişti dubioşi care, sprijiniţi de neinteresul autorităţilor locale pentru planurile de urbanism şi estetică, construiesc peste noapte, nu vile aşa cum se făceau acum câţiva ani, ci blocuri de 4-5 etaje în cartierele de case. Câţi dintre cumpărători ştiu că multe dintre aceste blocuri au fost construite pe timp de iarnă (betonul nu se usucă suficient, se macină mai repede, în timp apare igrasia etc.) şi un apartament într-un astfel de bloc nu le asigură neapărat şi locul de parcare după care tânjesc din ce în ce mai mulţi conducători auto? La ce folos o ditamai investiţie într-un astfel de apartament când nici măcar nu dispui de o privelişte decentă, iar maşina o laşi parcată la câteva străzi distanţă?

Blog Reactions

Servicii la dispoziţia contribuabililor

Acum vreo 2 ani se punea la dispoziţia cetăţenilor plătitori de taxe un ghişeu virtual unde aceştia puteau plăti amenenzi de circulaţie.

Din septembrie 2008, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va pune la dispoziţia contribuabililor un serviciu de plăti online pentru taxele şi impozitele către stat, precum şi posibilitatea de a declara online venitul anual sau date fiscale.

Necesitatea semnăturii electronice

Declaraţiile fiscale depuse prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, presupun utilizarea semnăturii electronice, semnătură ce se poate efectua prin intermediul unui certificat digital emis de ANAF (numai până la 1 mai 2008 şi ce poate fi folosit până la 1 mai 2009) sau prin utilizarea unui certificat digital eliberat de un furnizor acreditat de semnătura electronică.

Modalităţi de plată

Dacă în cazul ghişeului virtual, plata se poate face atât cu carduri de credit cât şi de debit, cu condiţia să fie înrolate în sistemul 3DSecure (în majoritatea cazurilor opţiunea este activată în momentul activării contului aferent cardului, iar în celelalte cazuri operaţiunea de înrolare se poate face online sau în scris (!) la sediile băncilor emitente), plata pe Internet a taxelor şi impozitelor prin Internet, facilitate existentă pe site-urile de sector ale Serviciului Public Pentru Finanţe Publice Locale, presupune deplasarea contribuabililor la sediul acestei instituţii pentru a se înregistra în vederea folosirii acestui serviciu şi a obţine un user name şi o parolă, precum şi folosirea unui serviciu de e-banking.

Realitatea … de la faţa locului

Mulţi dintre contribuabili cred încă în valoarea juridică a chitanţei de hărtie, lucru care încetineşte popularizarea sistemului gândit iniţial ca un calculator al debitelor contribuabililor. La această situaţie se mai adaugă lipsa conexiunilor între diferite instituţii care percep taxe de la contribuabili. Cunoaşte careva vreun sistem comn/bază de date prin care acestea comunică?

Personal aş prefera toate aceste facilităţi într-un singur loc şi o singură modalitate de plată, cea mai simplă, accesibilă oricărei persoane fizice, care să nu necesite deplasare fizică şi stat la cozi.

Nu e de neglijat faptul că sunt persoane care sunt împotriva iniţiativei din varii motive.

Blog Reactions

Containerele metalice destinate reciclării din colţurile străzilor au fost înlocuite cu containere din plastic ecologic, mult mai vizibile decât cele vechi datorită culorilor specifice fiecărei categorii de deşeuri: albastru pentru hârtie, galben pentru plastic şi verde pentru sticlă.

Totă lumea se întreabă ce e cu ele, dacă nu cumva e un import de civilizaţie ecologică de origine europeană la noi în ţară în ceea ce priveşte colectarea selectivă. Ei bine, mie unul asta îmi pare a fi. În perioada de preaderare, conform normelor U.E., România s-a angajat să respecte un program de reciclare ce trebuie finalizat până în 2013. Planul a fost demarat în toată ţara, mai întâi prin răspândirea containerelor metalice trecute cu vederea, apoi prin schimbarea acestora cu cele din plastic ecologic colorat.

Judecând după abţibildul observat pe unul din containere, acestea au fost importate de Eco-Rom Ambalaje SA. Judecând după lipsa de materie primă pentru firmele de reciclat deşeuri, să fie la mijloc o înţelegere între acestea şi autorităţi?

Acum că avem containere ecologice pentru reciclat deşeuri, nu ne mai rămâne decât să lucrăm la mentalitate şi educaţie, ceva mai serios, pentru că festivalurile nu rezolvă mare lucru.

P.S. Aşteptăm iniţiative şi în industrie după modelul canadienilor.

Blog Reactions

Un eschimos merge în deşert şi vede o cămilă.
Se învârte pe lângă ea, o priveşte din toate părţile şi după o lungă perioadă de cugetare spune:
- Acest animal nu există!

Peste 70% dintre români folosesc un telefon mobil.

Singurul fapt clar e că radiaţiile emise de telefoanele mobile duc la încălzirea dielectrică la nivelul capului, generându-se o creştere a temperaturii de ordinul fracţiunilor de grad, creştere mai mică decât în cazul expunerii directe la soare. Vasele de sânge de la nivelul capului scapă de excesul de căldură prin intensificarea circulaţiei în zona respectivă. Totuşi, unii specialişti recomandă folosirea unui handsfree în cauzul telefoanelor mobile, iar de la a privi cu suspiciune un hoax şi până la confruntarea cu realitatea realizăm existenţa pericolelor la care suntem predispuşi.

Peste 40% dintre români folosesc un calculator. Aproximativ 80% din români deţin un televizor.

Tubul catodic folosit la televizoare şi monitoarele CRT emite radiaţii electromagnetice ce pot duce la disfuncţii şi schimbări de metabolism. Radiaţiile sunt emise de tunurile de electroni ce reactualizează ecranul. Dacă în acest caz creierul nu este expus direct, nu acelaşi lucru putem spune şi despre ochi, nu de puţine ori utilizatorii intensivi de calculator acuzând ochi roşii sau usturimi la nivelul acestor.

Majoritatea celor tineri folosesc mp3 playere, deţin un DVD player şi alte dispozitive ce se conectează la sursele de energie electrică. Toate aceste dispozitive, la care se adaugă cele de mai sus, sunt înghesuite în aceeaşi cameră.

Îmi aduc aminte că, în liceu, la o oră de fizică profesoara ne recomanda ca în camera în care dormim să nu fim înconjuraţi de aparatură electronică. Realitatea confirmă faptul că majoritatea românilor dorm cu telefonul mobilul la îndemână, mai exact la cap, într-o cameră în care există cele de mai sus.

Unii specialişti sunt de părere că, dacă nivelul de radiaţii asupra organismului depăşeşte 1,3W/kg, ADN-ul organismului va fi afectat, iar un fapt dovedit este acela că radiaţiile sub forma undelor radio emise de telefoanele mobile pot ajunge la o valoare maximă de 2 W/kg.

Întrebarea de final e … câţi dintre români acuză migrene din ce în ce mai des şi de ce?

Referinţe:

1. Finnish Radiation and Nuclear Safety Authority - Mobile telephones and base stations
2. Revista Connect - Zvonurile dăunează grav sănătăţii - despre radiaţii, SAR, legislaţie (articol preluat de www.stilxxi.ro)
3. Lucia Gheorghiu - Radiaţii din ecran din ziarul Monitorul Expres

Blog Reactions

La Radio Erevan, un copil întreabă:
- Nene, de ce toate magazinele din Bucureşti au gratii la ferestre?
Radio Erevan răspunde:
- Ca să se obişnuiască patronii cu puşcăria!

Online radio player

iTunes a reuşit să mă impresioneze cu aproximativ 2 ani în urmă pe partea de streaming radio pe Internet. Recent am descoperit un player, Screamer Radio, util pentru a asculta o mulţime de streaming-uri radio din toată lumea.

Screamer Radio permite ascultarea posturilor radio ce transmit online din toată lumea. Acestea pot fi selectate în funcţie de genuri muzicale, reţeaua din care fac parte sau după ţara de provenienţă. La categoria Region din meniul Presets există şi un radio care emite în Second Life. Suportă streaming audio în formatele WMA, AAC, OGG, MP3 şi permite chiar înregistrarea melodiilor ascultate.

Merită menţionat că programul poate fi downloadat ca un portable app şi poate fi rulat de pe un memory stick.

Playlist-uri customizabile

Rămânem tot în aria streamingurilor audio şi ajungem şi la site-urile ce furnizează muzică în regim de streaming, un online radio dar cu playlist customizabil. Un astfel de site este eOK.ro, relansat pe 15 martie, ce furnizează în regim de streaming numai muzică românească de la casele de discuri Cat Music, Roton, Nova Music, MediaPro Music. Conform spuselor lui Cristian Manafu, momentan sunt disponibile 2.500 de piese, urmând ca peste o lună utilizatorii să aibă la dispoziţie peste 10.000 de piese muzicale. Deocamdată, accesul pe site se face pe bază de invitaţie.

Colecţii de radiouri online

Şi dacă am tot vorbit de colecţii de muzică, merită să vizitaţi site-ul tun3r.com, o colecţie de posturi de radio ce emit online organizată în cel mai pur stil web 2.0.

Audiţie plăcută.

Later edit: am avut ocazia să testez eOK şi facilitatea de a asculta muzică în flux de streaming. Mi-a plăcut faptul că player-ul poate fi deschis într-un pop-up window şi piesele din playlist pot fi ascultate chiar dacă se părăseşte site-ul eOK. Nu mi-a plăcut faptul că nu am acces la butoane sau scroll bar orizontal de genul REW şi FFW.

În rest, eOK se prezintă ca orice altp reţeasocială cufacilităţi de album foto, video sau blog. Probabil şi alte opţiuni în funcţie de statutul pentru care optezi în momentul înscrierii: utilizator, DJ, producător etc.

Că tot am vorbit de transparenţă în business, mă întrebam de ce nu există şi la noi cataloage online cu profile de companii, dezvoltate pe lângă publicaţiile electronice de business, aşa cum sunt cele dezvoltate de către New York Times, BusinessWeek sau Reuters.

Ştiu! O să spuneţi că există multe alte surse din care se pot extrage informaţii minime, dar, din ce am văzut eu, predomină agregatoarele de anunţuri în care te pierzi tot selectând la facet-uri, plus că nici o sursă nu are organizată informaţia după un anumit standard, de obicei fiind aşa cum o introduce firma care vrea o minimă prezenţă online, ceea ce îngreunează procesul de informare.

Am observat că multe din firmele ce introduc anunţuri, în afară de descrierea domeniului de activitate, nu mai oferă nici un alt detaliu, în unele cazuri am observat că şi datele de contact lipsesc cu desăvârşire.

Îniţial, când am văzut pe wall-street.ro secţiunea Companii, am crezut că o să găsesc un catalog al firmelor despre care s-a scris în portalul respectiv, cu profilul acestora cât mai detalita, dar click-ând pe acea opţiune sunt afişate doar ştiri ce fac trimiteri la numite companii/firme.

Foto: Scott Beale (Laughing Squid)

La interviu:
- Sunteţi căsătorit?
- Nu.
- Ne pare rău, noi avem nevoie de persoane care sunt obişnuite să se subordoneze!

Studenţii

Experienţa este totul când vrei să avansezi profesional. Dar ce te faci când, student fiind, nu ai ocazia de a acumula experienţă pentru că eşti considerat din start pierdere de timp?

De câteva ori am fost pus în situaţia de a apela la câte o cunoştinţă pentru a beneficia de o adeverinţă de practică pentru facultate. Şi când spun adeverinţă de practică nu mă refer şi la practica propriu-zisă, pentru că firma respectivă ar fi pierdut timp şi bani pentru a mă lămuri pe mine. Alţii au insistat, cine avea relaţii găsea, cine nu … se mulţumea cu lucrări teoretice şi mult studiu.

Realitatea românească

Azi, când te duci la vreun interviu ţi se cere o anumită experienţă în domeniul în care doreşti să lucrezi. Aşa merg treburile pentru ocuparea de noi posturi. Dar companile care cer asta nu sunt dispuse să te pregătească pe tine sau pe alţii pentru job-ul dorit pentru că la fel: pierd timp, implicit bani.

Trebuie să fii un autodidact şi să le ştii pe toate. Deşi când cauţi un loc de practică, ca student, ţi se întoarce spatele pentru că este considerată o pierdere de timp. Mulţi nu văd avantajul unei astfel de posibilităţi. Îţi faci o imagine, atragi oameni de pe urma cărora poţi câştiga. Mulţi prind din mers şi practic, o dată integraţi în echipă, nu mai au nevoie de cine ştie ce training.

La un moment dat, am vorbit de oameni revoltati la locul de munca. Ei sunt rezultatul dezinteresului companiilor. Cândva au avut nevoie de câteva ore de practică pe săptămână, li s-a trântit uşa în nas, s-au descucat cum au putut şi au ajuns la concluzia că e normală atitudinea lor faţă de companiile la care lucrează, ca o răzbunare la atitudinea generală a companiilor.

IMM-urile

Firmele româneşti nu dau încă dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte informaţiile cu caracter public, iar de transparenţa actului de decizie nici nu se pune problema.

Dacă a-ţi deschide o afacere e foarte simplu, nu la fel de simplu se pun la dispoziţie şi informaţii despre afacerea respectivă. Pentru că, de obicei, patronii sunt indivizi care cred l-au luat pe Dumnezeu de picioare, iar ceea ce fac ei nu e de restul lumii. Acest timp de oameni sunt genul care îşi protejează ceea ce dobândesc de la alţii, nu prin munca proprie.

Lăsând la o parte afacerile de mici dimensiuni, de familie în majoritatea cazurilor, nici cele de nivel mediu nu realizează că transparenţa poate câştiga încrederea partenerilor de interes şi astfel poate îmbunătăţii relaţiile cu investitorii.

Transparenţa în cadrul IMM-urilor nu poate fi decât un motor pentru schimbarea internă şi un bun etalon pentru managementul riscului şi nicidecum o risipă de timp şi bani.

Deşi de la ultima însemare despre viaţa de noapte a trecut ceva timp, am mai fost pe ici pe colo, dar nu mi-a fost la îndemână să scriu despre asta.

Eh, vineri seara am avut parte de QPub … de clubul QPub. Un nume ales aiurea, din puctul meu de vedere, pentru că în pub nu se bagă hausăreală (are Cake un pasaj în postul ăsta despre fenomen) şi nici nu se dansează pe mese. Se văd meciuri, se bea bere şi se serveşte uneori şi mâncare (light meals). Singura legătură cu pub-ul e că e structurat ca atare: camere (public rooms) care comunică între ele.

Deşi se anunţase un Valentine’s Day Weekend Party, zăpada a reuşit (sau poate amenzile la băuturi sau poate aşa e vineri noaptea prin cluburi sau poate că oamenii s-au săturat de fitze şi caută distracţia la ei în cartier, lucru recunoscut într-un articol din EVZ de proprietarul The Office, Petru Berciu) să ţină în casă amatorii de distracţii nocturne orientaţi către QPub. Deşi era deja aproape de miezul nopţii, clienţii se lăsau aşteptaţi. Încet, încet au apărut oamenii şi aproape că s-au ocupat toate mesele din încăperea cu barul. Whisky şi vodcă se găseau pe toate mesele … ce să-i faci, oamenii trişti trebuie să se veselească cumva.

Nu au lipsit măscăricii cu freze de struţ şi ochelari de soare în lumina aia difuză, nici animatoarele plictisite care dansau pe bar, nici chelnăriţele care-şi dădeau ghionturi şi se râdeau de unul şi de altul. Sincer, acum cu gerul ăsta nu prea ai ce vedea prin cluburi.

M-am distrat teribil vara trecută, când am fost într-unul din cluburile în aer liber de pe malul Herăstrăului, dinsprea strada pe care e şi ambasada chineză, şi culmea, toate gagicile tipele era gătite aranjate după acelaşi tipar: pantaloni scurţi (cu o palmă sub bucă, ca lungime), pantofi cu toc înalt şi gros, maieuţ şi freză cu moţ. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar să vezi atâta lipsă de inspiraţie la un loc e chiar hilar!

Deşi, iniţial, am crezut că e parte a proiectului M.L.M. Network (televiziunea cu circuit închis destinată mijloacelor de transport în comun), iniţiat de Liviu Iane, m-am lămurit destul de repede că este vorba de noile autobuze Mercedes Citaro puse în circulaţie la sfârşitul lunii ianuarie de către RATB pe traseele autobuzelor 131, 331, 205 şi 182.

Autobuzele sunt dotate cu motoare ecologice, sistem de estimare a numărului de călători, camere de supraveghere şi sistem de monitorizare GPS cu monitoare LCD pentru afişarea traseului. Referitor la ultimul aspect, nu am găsit nimic spectaculos; pur şi simplu este afişată o hartă pe care este marcat traseul pe care se deplasează autobuzul în cauză, fără a indica următoarea oprire, numele străzii pe care circulă sau vreun obiectiv important pe lângă care se trece (parcuri, muzee, case memoriale şi alte obiective de interes turistic - aşa cum era gândită acea televiziune cu circuit închis, de care, apropos, mai ştie cineva ceva?) .

Probabil sistemul de estimare a numărului de călători îi va face pe cei care stabilesc intervalele de timp dintre două autobuze să înţeleagă că acestea trebuie să circule la intervale mai mici unul de altul pentru a se evita aglomerarea lor şi discomfortul pasagerilor care, oricum, vor plăti mai scump pentru călătoria cu mijloacele de transport în comun.

Sper, totuşi, ca sistemul de supraveghere video să fie folosit ca atare şi să nu fie încă un motiv pentru a ne face griji de faptul că suntem urmăriţi şi înregistraţi la fiecare pas. Şi totuşi …

Later edit: Am văzut azi că sistemul poate mai mult decât am evidenţiat eu mai sus. Afişează distanţa până la următoarea staţie, numele staţiei, străzile adiacente traseului pe care circulă autobuzul şi numele acestora.

Blog Reactions