Sorry …

Sorry, piesa de teatru ce îi are ca protagonişti pe Iuri Zvonariov (Ion Caramitru) şi pe Inna Rassadina (Mariana Mihuţ), este o încercare de a evada dintr-o lume în care banul nu poate cumpăra decât atenţia şi favorurile corupţilor săraci; o evadare care nu garantează drumul spre fericire, pentru că, mai presus de asta, sunt lucruri care identifică unul din personaje cu o Rusie ce anulează orice formă de libertate.

Spectacolul s-a ţinut cu sala doar pe jumătate plină, în mare parte bătrâni. Restul spectatorilor erau tineri ce probabil au confundat sala de cinema cu cea de teatru, susţinuţi parcă de micul fast-food de pe holul teatrului Bulandra.

Constatare

La fiecare început de an obişnuiesc să fac ordine în portofel. Şi, ca niciodată, m-au lăsat puţin mirat hârtiuţele colorate, bucăţile de leucoplast cu numere de fişe medicale şi abţibildurile cu ştampila VOTAT de pe spatele cărţii de identitate.

Şi n-ar fi enervante, dacă în timp nu s-ar jigări şi ar da o altă înfăţişare cărţii mele de identitate.

Cărţile de alegător au fost date, aşa, pentru a pune lumea pe drumuri şi pentru a mai cheltui din banii publici, că de mers la vot cu ele nu se poate.

De policlinici ce să mai spun! Nu se poate fără număr de fişă la purtător. CNP-ul nu e suficient pentru doamnele de la fişier pricepute în decoraţiuni de buzunar.

Aştept cardul european de identitate să mi-l împopoţonez cu post-it-uri colorate, aşa, de amorul artei.

Foto Safari cu Metropotam

S-a întâmplat azi, prin Centrul Vechi. Printre picături de ploaie, pe sub umbrele, care pe unde a putut. Subiectul a fost ploaia, pentru doritori existând şi altele adiacente ca 3, zgomot, simetrie, minimalist.

Rodul plimbării aici.

Admins fight back (II)

Sabotajul unei întregi scări de bloc continuă. De această dată, gunoierul de serviciu se dă în stambă cu cunoştinţele sale în ale sinonimelor. Se rezumă la numai 3 , acest număr fatidic asociat erudiţilor în ale meseriilor de comitet.

Lăsând gluma la o parte, mă întreb dacă nu cumva toţi cei ce doresc să fie avizaţi ca administratori/preşedinţi de asociaţii de locatari ar trebuie să prezinte, înainte de examenul pe care trebuie să îl susţină sau comisiei de cenzori din asociaţiile de blocatari, un certificat medical prin care li se atestă faptul că sunt în toate facultăţile mintale!?!

Iubim cu-adevărat femeile?

Din ce în ce mai des aud colege şi prietene care povestesc cum sunt hărţuite verbal şi fizic pe stradă.

Pe agresori îi distingem repede în mulţime:

• ţăranii de oraş plecaţi la muncă din colbul satelor uitate de lume şi şmecheriţi printre grămezile de moloz din jurul ansamblurilor rezidenţiale sau vilelor din cartierele bucureştene;
• muncitorii de la drumuri şi poduri, apă şi canal sau mai ştiu eu ce alte regii;
• ţiganii rromânii cu puradeii şi pirandele lor din centrul vechi şi aiurea de prin Bucureşti, care au reuşit performanţa de a speria lumea (câţi dintre voi nu aţi auzit de cazuri când oamenii cedează de bună voie obiecte persoanale şi bani pentru a nu ajunge în alte încurcături); problema lor e gravă, au directivă să domine în câţiva ani, deci d-asta au mulţi copii;
• cocalarii manelişti ce freacă gardurile grădinilor din faţa blocurilor şi bordurile trotuarelor şi păzesc intrările de la metrou gata oricând să se înfrupte dintr-un sân, fie el ascuns, sau dintr-un fesier;
• boschetarii exibiţionişti …

Cu toţii dezbracă din priviri, fluieră, fac comentarii procoase, dar atunci când îndrăzesc să ia numărul la sutien şi să verifice fesierul vreunei domnişoare/doamne etc. depăşesc orice limită a convieţuirii paşnice şi civilizate. Dacă bietele fete nu reacţionează la agresiunile lor, ignorându-i şi văzându-şi mai departe de drum, recurg la agresiuni ce pot rămâne întipărite în memorie: un pumn în stomac (da, s-a întâmplat în plină zi în staţia tramvaiului 41/Crângaşi), o palmă, verificări ale sexului (da, s-a întâmplat şi asta în zona IDM Basarab), control corporal aşa ca temă pentru acasă , tâlhărie etc.

O să ziceţi că multe cer astfel de atitudini după felul în care se îmbracă sau se comportă. Mă scuzaţi, nu despre ele e vorba, ci despre sexul slab civilizat!

Şi ghiciţi care e atitudinea celor din jur? Aud?!? Corect. Aceea de spectatori la circ. Ne lăsăm femeile călcate în picioare şi ne facem că plouă, stăm cu mâinile în buzunar, poate, poate, om scăpă de unghii …

Milităm pentru Ziua Bărbatului şi alte nimicuri, dar pentru o democraţie civilizată de ce nu o facem?

N-avem neoie de petiţii ci de acţiuni concrete.

Reacţii la acest post

Eco bloggerul

De la Cristian Manafu am aflat de concursul lansat de EcoSemnal prin site-urile cu orientari ecologiste naturalist.ro si ecomagazin.ro, unde premiul cel mare e o bicicleta lowrider. Asa ca am inscris si eu doua articole pe teme ecologice publicate cu ceva timp in urma, unul aici pe blog, celalalt pe Ghidul Turistic Digital 2.0.

La fel ca si in cazul concursului organizat de go4it.ro, gasesc un mare dezavantaj (pentru participanti) in sistemul de selectie al articolelor: acestea pot fi votate doar de utilizatori inscrisi pe site. Judecand din punct de vedere al competitiei, de ce un alt participant mi-ar vota mie articolele cand stie ca, daca mi-ar da votul lui la care se adauga si voturile altora, poate sa ramana in urma?

Practic, totul depinde de nivelul de perceptie al continutului intre concurenti. In plus de asta, vad oameni care au postat intregi referate pe acolo.

Asadar, daca aveti cont pe naturalist.ro sau va plac articolele propuse de mine nu ezitati sa va logati si sa imi acordati votul vostru.

Mulumesc!

Later Update: Mersul pe jos e periculos … a fost adaugat cu succes!

La Perdeluţe

Undeva pe linia tramvaiului 25/Blvd. Timişoara (cumva vis-a-vis de supermarket Albinuţa şi la câteva sute de metri de strada Moineşti), de vreo 2-3 săptămâni s-a deschis o terasă de vară, în stil mediteraneean cred eu că se vrea.

Terasa e plasată între o spălătorie auto de tablă şi ceva depozite de materiale de construcţii. Este acoperită cu prelată/perdea de in, are LCD-uri, precum şi separeuri din perdele, gen cort turcesc. Nu ştiu cum se cheamă, dar nu m-ar mira dacă lumea i-ar spune “La Perdeluţe” sau “La Perdele”.

Amplasamentul e strategic: vine omul la spălătorie şi, cum trebuie să aştepte până e gata treaba, se duce la un suc. Din punctul de vedere al patronilor, evident. Pare genu’ de afacere iniţiată de băieţii care au făcut bani dă pă internet.

Aştept cu interes afişarea firmamentului.

Atenţie la … bagaje!

Într-o zi, după obişnuitul program corporatist, corporatista pitzi urcă în metrou de la Pipera şi se postează lângă una din uşi, la bară – nu aşa cum cred mulţi dintre voi – în picioare, iar pe scaunul de lângă îşi aşează geanta cu laptopul. Se înfig muncitorii, muncitoarele, toată suflarea de la multinaţionale să prindă un loc pe scaun. Ea nimic! Geanta e prea grea pentru ea pentru a o ţine în mână şi refuză înţepat pe oricine îndrăzneşte să ceară locul. Într-un târziu, după 3-4 dispute cu călătorii ce vroiau să stea jos, găseşte soluţia salvatoare. Se aşează ea pe scaun şi îşi mută geanta în braţe.

Scena se repetă pe linia tramvaiului 25. De data asta, un gospodar angajat la patron şi-a postat traista pe unul din scaune, el rămânând în picioare. Tare-n clonţ răspundea tuturor celor ce îl abordau în legătură cu locul că el nu doreşte să stea jos, dar că nu are de gând nici să îşi mute traista. Vorbea trascăul din el. A cedat într-un târziu la miştourile unui dolofan.

Propun regiilor de transport să amplaseze îm mijloacele de transport în comun suporturi pentru bagaje, la fel ca la autocare, precum şi preşuri pentru animale.

Blog Reactions

Judecâd după modă …

Un individ trecea printr-o pădure. La un moment dat vede un tuciuriu legat cu frânghie de mijloc atârnat de o cracă.
- Ce faci acolo băi, omule?
- Nu vezi mâncaţi-aş? M-am spânzurat!
- Păi nu aşa băi, omule, de gât e garantat!
- Am încercat, dar mă sufoc!

Dacă fiecare braduţ ar fi convertit la curentul emo cu siguranţă vor fi din ce în ce mai puţini, luând în calcul talentul lor de a se înţepa.

Cu firmamentu’ să ne atragem clientu’

Unii îşi numesc copiii după personajele din telenovele, pseudo-investitorii în turism îşi etichetează bombele vilele cu nume hilare, oportuniştii gata oricând de un tun îşi deschid berării cu nume de anchete, iar pseudo-investitorii ‘telectuali cititori de Libertatea şi de etichete de hârtie igienică din Cartierul Dămăroaia se dau inteligenţi.

… în timp ce adevăraţii intelectuali ai cartierului îşi schimbă regulat poziţia între 4 scânduri cu mai multe cuie.

Blog Reactions