Profil virtual

Niciodată nu îţi lăsa cititorii să comenteze neîntrerupt offtopic la un anumit post, denaturând astfel scopul şi ideea postului respectiv. Acest lucru va da dovadă de disperare în goana după trafic.

Pe de altă parte, fiecare cititor al blogului trebuie să se supună unor termeni şi condiţii în ceea ce priveşte afirmaţiile pe care le face şi să îşi asume personal spusele, disculpând astfel autorul blogului de orice prejudiciu ce poate fi adus diverselor părţi implicate în dezbatere.

Reacţii la acest post

În copilărie am avut parte de o consolă de jocuri la care erau legate 2 joystick-uri cu care controlam ori un supererou ori o maşină/avion. În prezent, toate jocurile ce rulează pe computer pot fi jucate în faţa monitorului şi cu joystick-ul pe birou ca alternativă la tastatură sau echipamente ce reacţionează/răspund ca în realitate - volan cu vibraţii şi force feedback, pedale etc. Nu sunt un împătimit al jocurilor pe calculator, dar am auzit de Sims, jocul în care aveai în grijă un personaj. Am jucat puţin un joc de strategie cu caracter economic, Stronghold, în care mi-am construit un regat şi l-am administrat aşa cum am ştiut mai bine … din faţa monitorului şi a tastaturii.

De când m-am conectat la Internet am folosit chat-ul, mi-am făcut conturi pe diferite forumuri sau reţele sociale. Între timp reţelele sociale au evoluat la stadiul de realităţi virtuale 3D. Aşa au apărut lumi virtuale ca SecondLife sau eRepublik (dezvoltat de George Lemnaru şi preluat în toamna lui 2006 în proporţie de 75% de Alexis Bonte). Cu cât aceste realităţi virtuale sunt mai interactive, dau posibilitatea transpunerii violenţei din viaţa reală în spaţiul virtual.

Au apărut agregatoare care adună la un loc toate profilele de pe reţelele sociale unde un user are cont, permiţându-le prietenilor din alte reţele să vizualizeze şi celelalte profile (bineînţeles, dacă user-ul îşi dă acordul). Având la dispoziţie un nick-name sau o adresă de mail poţi verifica existenţa vreunui prieten sau contact pe vreuna din reţelele sociale.

Multe proiecte au avut parte de o transpunere în realitatea virtuală -vezi proiecte ca LifePlus- , ceea ce permite utilizatorilor să se integreze în peisaj şi să interacţioneze cu agenţi virtuali. Aşa a apărut conceptul de e-vizitator.

Photo credits: Pargon

Restrâns, cercetătorii din intreaga lumea au creat realităţii virtuale în care 2 persoane aflate la distanţă una de alta, puteau face sex şi chiar simţi ca în realitate. Bineînţeles, ăsta e doar un exemplu, proiecte sunt multiple.

Pe viitor, nu ne putem aştepta decât la integrarea tuturor acestor aspecte în realităţi sociale virtuale, atunci când tehnologia necesară va fi la dispoziţia majorităţii. Nu ne va mai mira faptul că, prin intermediul unui HMD, a unor cyber gloves şi alte accesorii, ne vom transpune în realităţi sociale virtuale pentru a interacţiona direct cu prietenii aflaţi la distanţă, la o partidă de şah sau pentru a împărtăşi idei în faţa unor panorame făcute în cine ştie ce drumeţii sau pentru a achiziţiona cine ştie ce produs. Exemplele pot fi multiple.

Blog Reactions

Incepand cu aceasta luna, Flickr permite utilizatorilor sai sa faca upload de clipuri video de pana in 90 de secunde.

Via TechCrunch.

Later edit: facilitate valabilă doar pentru conturile Pro. Ceea ce e şi normal, altfel ar fi ajuns un YouTube frecventat de ştim noi ce fel de utilizatori.

La Radio Erevan, un copil întreabă:
- Nene, de ce toate magazinele din Bucureşti au gratii la ferestre?
Radio Erevan răspunde:
- Ca să se obişnuiască patronii cu puşcăria!

Online radio player

iTunes a reuşit să mă impresioneze cu aproximativ 2 ani în urmă pe partea de streaming radio pe Internet. Recent am descoperit un player, Screamer Radio, util pentru a asculta o mulţime de streaming-uri radio din toată lumea.

Screamer Radio permite ascultarea posturilor radio ce transmit online din toată lumea. Acestea pot fi selectate în funcţie de genuri muzicale, reţeaua din care fac parte sau după ţara de provenienţă. La categoria Region din meniul Presets există şi un radio care emite în Second Life. Suportă streaming audio în formatele WMA, AAC, OGG, MP3 şi permite chiar înregistrarea melodiilor ascultate.

Merită menţionat că programul poate fi downloadat ca un portable app şi poate fi rulat de pe un memory stick.

Playlist-uri customizabile

Rămânem tot în aria streamingurilor audio şi ajungem şi la site-urile ce furnizează muzică în regim de streaming, un online radio dar cu playlist customizabil. Un astfel de site este eOK.ro, relansat pe 15 martie, ce furnizează în regim de streaming numai muzică românească de la casele de discuri Cat Music, Roton, Nova Music, MediaPro Music. Conform spuselor lui Cristian Manafu, momentan sunt disponibile 2.500 de piese, urmând ca peste o lună utilizatorii să aibă la dispoziţie peste 10.000 de piese muzicale. Deocamdată, accesul pe site se face pe bază de invitaţie.

Colecţii de radiouri online

Şi dacă am tot vorbit de colecţii de muzică, merită să vizitaţi site-ul tun3r.com, o colecţie de posturi de radio ce emit online organizată în cel mai pur stil web 2.0.

Audiţie plăcută.

Later edit: am avut ocazia să testez eOK şi facilitatea de a asculta muzică în flux de streaming. Mi-a plăcut faptul că player-ul poate fi deschis într-un pop-up window şi piesele din playlist pot fi ascultate chiar dacă se părăseşte site-ul eOK. Nu mi-a plăcut faptul că nu am acces la butoane sau scroll bar orizontal de genul REW şi FFW.

În rest, eOK se prezintă ca orice altp reţeasocială cufacilităţi de album foto, video sau blog. Probabil şi alte opţiuni în funcţie de statutul pentru care optezi în momentul înscrierii: utilizator, DJ, producător etc.

Carmen Holotescu întreabă, pe orcine doreşte să răspundă, cât de Web 2.0 este! În cazul meu nu trebuie decât să aruncaţi o privire la secţiunea Profil Virtual din meiul orizontal al blogului. Lista în cauză a fost generată cu un agregator social foarte simplu, ce nu necesită înregistrare, pe care l-am descoperit via Despre chestii din viaţă (cu sau fără tehnologie).

La lista respectivă s-ar mai adăuga:

Deşi am renunţat la unele reţele sociale, pe restul mai activez în speranţa că voi descoperi lucrui noi sau poate voi avea posibilitatea de a-mi promova iniţiativele, de orice natură ar fi ele. E greu, dar cu oamenii potriviţi se fac lucruri bune.

Cu ceva timp în urmă am încercat să creez un blog colectiv pentru a ţine legătura cu foştii colegi de liceu, o iniţiativă eşuată din start - se pare că nu toată lumea e educată pentru aşa ceva sau sunt mult prea ocupaţi pentru a pierde timpul online. De curând, am reuşit să adun, pe un grup Facebook, o parte din ei … mai toţi inactivi după înregistrare.

Chiar mă gândeam dacă are rost să pun bazele unei reţele sociale (via Ning) pentru promoţia de la facultate, privind la cele întâmplate până acum.

Cake, Sorin şi oricine doreşte a răspunde, voi cât de web 2.0 sunteţi?

NEW: Dacă întâmplător aţi ajuns într-un local şi nu v-a plăcut datorită calităţii serviciilor sau mâncării, împărtăşiţi şi cu restul lumii numai pe Don’t eaThere!, adăugând tagul Technorati donteathere la însemnările de pe blogurile voastre. Însemnările vor fi preluate cu trimiterile de rigoare.

… şi nu aşa oricum ci cu zmei manelişti care are duşmani muritori de rând care e invidioşi.

Totul a pornit de la nişte vorbe aruncate în vânt despre felul de a fi al unora, nişte constatări nesusţinute. Eu m-am simţit dator să critic, pentru că sunt de părere că nu merită să le tolerezi pe aceste specimene. Eu, tu şi restul lumii înghiţim în sec şi trecem cu vederea, ei se umflă în pene şi se cred superiori şi carismatici şi continuă să se extindă ca o plagă, invadându-ne tot mai mult peisajul şi spaţiul intim.

După ce că e agramat, la fel ca dobitocii pe care îi ascultă, mai o şi afirmă sus şi tare. Zmeul manelist în cauză, zmeu de puta madre, se îmbracă cu armani, guci, d&g ca să ascundă urâţenia şi prostia, se parfumează cu Dinor (anagrame, mânca-ţi-aş; de aici şi-a luat şi numele) şi e specialist în manele adevărate. Să îl ferească sfântu’ să încapă pe mâna vreunui zmeu gangsta, d-ăsta pe sistem de scanadal (ca să fie pe înţelesu’ lui), că a căcat drapelu’ cum se spune în popor.

Sincer i-am spus, e un dobitoc dacă nu vede dincolo de

au masini au bani au aur au haine scumpe (armani, guci, d&g) au femei frumoase

Îl încălzeşte pe el cu ceva asta? Bineînţeles!
Are el ceva din ce au ei? Nicidecum! E un zmeu muritor de foame, care îşi trăieşte viaţa şi îşi munceşte curu’ ca salahor pe şantier sau în piaţă sau la furat cine ştie pe unde. Aceast gen de zmeu manelist e răzbunător şi râde ca broasca la sudură când i se servesc vise pe tavă.

A avut toate drepturile să răspundă aşa cum ştie orice zmeu manelist

eshti si tu un pui de rasist cu rahat la gura

dar hai ca nu vreau sa ma cobor la mintea ta mai bine ai citi aici la mine cum e viatza nu cum traieshti tu in iluzi si internet.

şi în cele din urmă s-a coborât la minte mea şi m-a înjurat (deşi eu am fost doar mai acid cu el), nu aşa oricum ci mi-a dedicat o manea de Drumul Taberei, de unde sălăşluieşte el de vreo 23 de primăveri, să mor eu dacă vă mint:

eu sunt mare barosan
si baiat de nota zece
cu sampania la rece
si cu net prin debian

mor dusmani mei
ca-nvart lei grei
si ma dusmanesc
ca am blog domnesc

petru mue ca sa stie
ca eu fac paranghelie
si masa e o mumie
si sunt sef la primarie

Auzi la el, zmeu barosan de nota zece, care nu face altceva decât să polueze Internetul cu aberaţiile lui (din câte am văzut eu, la cantitate/zi îl ia de depate pe Zoso ) şi iluzia că e mare simţitor şi cunoscător în ale manelelor. Acest specimen de zmeu e conectat la reţeaua de cocalari prin Debian … m-am moleşit tot, să mi se usuce când am citit asta, să îmi inund vecinii din cauză că era să fac pe mine de atâta râs … ăsta e geek-ul cocalarilor, ştie Linux, ştie să facă gif-uri animate cu salam de vară şi guţă, se uită la ştirile de la ora 5 (poate citeşte chiar ziare!) şi chiar ştie să îl interogheze pe Gogu (Google pentru zmeii necunoscători) … de unde trag concluzia că e o mare glumă prostă făcută de nişte oameni care se plictisesc rău de tot sau care vor să demonstreze ce … co prostia omenească scoate lumea din banal? Să fie şi el unul dintre vinovaţi?

Sincer să fiu, p’aia cu blog domnesc a cam potrivit-o - la curţile domneşti se cântau turcisme d’astea de manele. Aici găsiţi o listă de adevăruri şi falsităţi despre manele.

Visează frumos zmeul ăsta de puta madre. Şef la primărie … şi pe deasupra mai vrea să devină şi ţigan rafinat, stilat, cu fomei şi case şi maşini şi zmei puradei concepuţi pe ritmuri de manele rafinate …

mai bine un tzigan rafinat care asculta manele rafinate

Zmeul ăsta e bătut în cap rău de tot şi irecuperabil.

Băeţi, o zi v-aţi distrat şi voi, dar chiar şi la caterincă să înjuri omul … asta chiar nu cade bine, tot dobitoci sunteţi, iar ce aţi făcut voi eu aş numi tot vandalism virtual.

NEW: Dacă întâmplător aţi ajuns într-un local şi nu v-a plăcut datorită calităţii serviciilor sau mâncării, împărtăşiţi şi cu restul lumii numai pe Don’t eaThere!, adăugând tagul Technorati donteathere la însemnările de pe blogurile voastre. Însemnările vor fi preluate cu trimiterile de rigoare.

Să spunem că vreau să scriu un post având ca subiect muzica şi am la dispoziţie blogul de faţă şi jurnalul de pe last.fm. Unde ar fi mai indicat să scriu postul respectiv, având în vedere faptul că, din cei care-mi vizitează blogul, nu mulţi sunt interesaţi de muzică sau de genul despre care aş vrea eu să scriu, pe când pe last.fm aş putea avea un public deja avizat? La fel şi dacă aş vrea să scriu un review pentru un film; ce să aleg: blogul sau Flixster (sau aplicaţia Movies - bazată pe Flixster - de pe Facebook)?

Dacă tehnologiile diverg, de ce nu ar face-o şi blogurile? Singura problemă ar fi că serviciile alternative la blog sunt fie cu acces restricţionat publicului larg -fără posibilitatea de a vizualiza conţinutul introdus-, fie cu acces limitat -cu posibilitatea de a vizualiza conţinutul, dar fără a putea comenta. Să fie această divergenţă calea spre blogurile tematice, iar apariţia reţelelor sociale specializate să fie principalul factor, în condiţiile în care majoritatea oferă serviciu de blogging?

Acum câteva zile căutam o locaţie pe Wikimapia şi, întâmplator, am dat peste o altfel de amprentă a stadionului Rapid pe hartă. Google Maps permite delimitarea locaţiilor, delimitare vizibilă şi în Wikimapia. Se pare că războilul fanilor continuă şi online, vandalismul din lumea reală fiind transpus în cea virtuală.

Bineînţeles, prima formă de vandalism online a fost hacking-ul, au urmat apoi insultele în comunităţile online clasice, ca forumuri şi grupuri de discuţii, iar fenomenul Web 2.0 a deschis noi piste pentru astfel de acţiuni.

Proiectele Wiki au devenit surse pentru transmiterea viruşilor informatici, cum a fost cazul Wikipedia, sau conţinutul articolelor din astfel de proiecte a fost modificat prin inserarea de imagini pornografice sau conţinut neadecvat - vezi iar cazul Wikipedia, pagina dedicată Bucureştiului.

Utilizatorii reţelelor sociale pot deveni ţinte uşoare ale actelor de vandalism virtual prin intermediul altor utilizatori. De multe ori, aceste acte de vandalism sunt cerute chiar de victime, prin postarea de imagini indecente sau prin expunerea unor idei contradictorii cu cele ale majoriăţii, depăşind limita decenţei.

Clasicul nigerian scam a migrat din căsuţele de mail în reţelele sociale, popularizarea site-urilor porno se face prin comment-uri în reţelele sociale, blogurile sunt invadate de splog-uri, iar phishing-ul este la modă. Acte de vandalism, ca violuri şi acte de terorism, au loc şi în comunităţile virtuale gen SecondLife.

Reţelele bazate pe video sharing permit expunerea actelor de vandalism online (vezi cazul tinerilor din Buzău), ceea ce influneţează joaca copiilor prin devieri de comportament. Nici nu mă mai miră agresitvitatea copiilor de azi în comportament şi în limbaj când li se serveşte gratuit, fără restricţii, episoade gen bătaie între fete la liceul Tomis din Constanţa, bătaie cu profa de info etc.

Datorită forumurilor, grupurilor de discuţii şi reţelelor sociale, cunoaştem cu 200 de persoane mai mult decât ar fi cunoscut bunicii noştii, persoane cu care interacţionăm pentru plăcere sau afaceri. Dar, implicit, ne expunem riscului de a fi bombardaţi cu spam-uri, mesaje care ne pot submina personalitatea sau care ne pot dărâma emoţional. Ştiu, există opţiunea de Private, dar majoritatea celor prezenţi cu un profil pe Internet vor să interacţioneze şi cu alţi oameni, nu numai cu cei pe care îi cunosc deja din lumea reală şi atunci totul este făcut Public.

Am decis să renunţ la unele din reţelele sociale, pe unde îmi făcusem cont. La unele dintre ele te împiedici de lipsa opţiunii de ştergere a contului respectiv, ca de exemplu Technorati şi 360!Yahoo. Dacă cei de la Technorati îţi pun totuşi la dispoziţie un mini formular prin care îţi anunţi intenţia de a-ţi şterge contul (apoi aşteptând ceva vreme), în cazul Yahoo!360 nu îţi rămâne decât să limitezi accesul la conţinutul de pe cont pentru restul utilizatorilor sau să îţi ştergi tot conţinutul, inclusiv prietenii din listă şi să îţi faci contul privat (asta fără să îţi ştergi şi contul de mail).Contul de Yahoo!360 l-am activat cu intenţia de a face o colecţie de bancuri mai răsărite, dar am renunţat şi l-am folosit ceva timp ca pe o colecţie de categorii (link-uri) pentru blogul aici de faţă. Asta se întâmpla pe când Blogger nu oferea opţiunea de Labels.

Conform oficialilor, începând cu ianuarie 2008, e posibil ca Yahoo!360 să împartă aceeaşi platformă cu Y!Mash.

Am observat că majoritatea aleg să îşi facă conturi în reţelele de socializare nou popularizate, poate din curiozitate, în căutarea de noi facilităţi sau cum bine ştim, de noi “cuceriri” sau poate din dorinţa de a cunoaşte câţi mai mulţi oameni la distanţă şi multe alte motive. Dar ce se întâmplă în momentul în care chiar îţi doreşti să migrezi dintr-o reţea în alta? Cei care deja se află în legătură cu tine printr-o anume reţea, posibil să nu se mai obosească să îţi accepte invitaţiile (într-o altă reţea) pe care le faci cu ocazia migrării. Aşa poţi rămâne cu un cont în hibernare.

E de înţeles prezenţa în mai multe reţele care îţi permit upload de fişiere diferite ca YouTube, Flickr sau Trilulilu sau servicii diferite ca Last.fm. Dar ce rămâne de făcut, când un serviciu de social networking perminte toate aceste facilităţi plus multe altele? (vezi Facebook)

Dată fiind multitudinea de reţele sociale existente, un motor de căutare în astfel de site-uri, yoName, permite căutarea facilă după numele, nick-ul sau adresa de mail a unui potenţial utilizator.