Profil virtual

Niciodată nu îţi lăsa cititorii să comenteze neîntrerupt offtopic la un anumit post, denaturând astfel scopul şi ideea postului respectiv. Acest lucru va da dovadă de disperare în goana după trafic.

Pe de altă parte, fiecare cititor al blogului trebuie să se supună unor termeni şi condiţii în ceea ce priveşte afirmaţiile pe care le face şi să îşi asume personal spusele, disculpând astfel autorul blogului de orice prejudiciu ce poate fi adus diverselor părţi implicate în dezbatere.

Reacţii la acest post

Undeva pe linia tramvaiului 25/Blvd. Timişoara (cumva vis-a-vis de supermarket Albinuţa şi la câteva sute de metri de strada Moineşti), de vreo 2-3 săptămâni s-a deschis o terasă de vară, în stil mediteraneean cred eu că se vrea.

Terasa e plasată între o spălătorie auto de tablă şi ceva depozite de materiale de construcţii. Este acoperită cu prelată/perdea de in, are LCD-uri, precum şi separeuri din perdele, gen cort turcesc. Nu ştiu cum se cheamă, dar nu m-ar mira dacă lumea i-ar spune “La Perdeluţe” sau “La Perdele”.

Amplasamentul e strategic: vine omul la spălătorie şi, cum trebuie să aştepte până e gata treaba, se duce la un suc. Din punctul de vedere al patronilor, evident. Pare genu’ de afacere iniţiată de băieţii care au făcut bani dă pă internet.

Aştept cu interes afişarea firmamentului.

*Văzută lângă staţia de metrou Aurel Vlaicu la întoarcere de la Expoziţia RetroMobil 10 Ani.

Într-o zi, după obişnuitul program corporatist, corporatista pitzi urcă în metrou de la Pipera şi se postează lângă una din uşi, la bară - nu aşa cum cred mulţi dintre voi - în picioare, iar pe scaunul de lângă îşi aşează geanta cu laptopul. Se înfig muncitorii, muncitoarele, toată suflarea de la multinaţionale să prindă un loc pe scaun. Ea nimic! Geanta e prea grea pentru ea pentru a o ţine în mână şi refuză înţepat pe oricine îndrăzneşte să ceară locul. Într-un târziu, după 3-4 dispute cu călătorii ce vroiau să stea jos, găseşte soluţia salvatoare. Se aşează ea pe scaun şi îşi mută geanta în braţe.

Scena se repetă pe linia tramvaiului 25. De data asta, un gospodar angajat la patron şi-a postat traista pe unul din scaune, el rămânând în picioare. Tare-n clonţ răspundea tuturor celor ce îl abordau în legătură cu locul că el nu doreşte să stea jos, dar că nu are de gând nici să îşi mute traista. Vorbea trascăul din el. A cedat într-un târziu la miştourile unui dolofan.

Propun regiilor de transport să amplaseze îm mijloacele de transport în comun suporturi pentru bagaje, la fel ca la autocare, precum şi preşuri pentru animale.

Blog Reactions

Bonus: Toma Caragiu - Administratorul de bloc

Blog Reactions

Un eschimos merge în deşert şi vede o cămilă.
Se învârte pe lângă ea, o priveşte din toate părţile şi după o lungă perioadă de cugetare spune:
- Acest animal nu există!

Peste 70% dintre români folosesc un telefon mobil.

Singurul fapt clar e că radiaţiile emise de telefoanele mobile duc la încălzirea dielectrică la nivelul capului, generându-se o creştere a temperaturii de ordinul fracţiunilor de grad, creştere mai mică decât în cazul expunerii directe la soare. Vasele de sânge de la nivelul capului scapă de excesul de căldură prin intensificarea circulaţiei în zona respectivă. Totuşi, unii specialişti recomandă folosirea unui handsfree în cauzul telefoanelor mobile, iar de la a privi cu suspiciune un hoax şi până la confruntarea cu realitatea realizăm existenţa pericolelor la care suntem predispuşi.

Peste 40% dintre români folosesc un calculator. Aproximativ 80% din români deţin un televizor.

Tubul catodic folosit la televizoare şi monitoarele CRT emite radiaţii electromagnetice ce pot duce la disfuncţii şi schimbări de metabolism. Radiaţiile sunt emise de tunurile de electroni ce reactualizează ecranul. Dacă în acest caz creierul nu este expus direct, nu acelaşi lucru putem spune şi despre ochi, nu de puţine ori utilizatorii intensivi de calculator acuzând ochi roşii sau usturimi la nivelul acestor.

Majoritatea celor tineri folosesc mp3 playere, deţin un DVD player şi alte dispozitive ce se conectează la sursele de energie electrică. Toate aceste dispozitive, la care se adaugă cele de mai sus, sunt înghesuite în aceeaşi cameră.

Îmi aduc aminte că, în liceu, la o oră de fizică profesoara ne recomanda ca în camera în care dormim să nu fim înconjuraţi de aparatură electronică. Realitatea confirmă faptul că majoritatea românilor dorm cu telefonul mobilul la îndemână, mai exact la cap, într-o cameră în care există cele de mai sus.

Unii specialişti sunt de părere că, dacă nivelul de radiaţii asupra organismului depăşeşte 1,3W/kg, ADN-ul organismului va fi afectat, iar un fapt dovedit este acela că radiaţiile sub forma undelor radio emise de telefoanele mobile pot ajunge la o valoare maximă de 2 W/kg.

Întrebarea de final e … câţi dintre români acuză migrene din ce în ce mai des şi de ce?

Referinţe:

1. Finnish Radiation and Nuclear Safety Authority - Mobile telephones and base stations
2. Revista Connect - Zvonurile dăunează grav sănătăţii - despre radiaţii, SAR, legislaţie (articol preluat de www.stilxxi.ro)
3. Lucia Gheorghiu - Radiaţii din ecran din ziarul Monitorul Expres

Blog Reactions

Unii îşi numesc copiii după personajele din telenovele, pseudo-investitorii în turism îşi etichetează bombele vilele cu nume hilare, oportuniştii gata oricând de un tun îşi deschid berării cu nume de anchete, iar pseudo-investitorii ‘telectuali cititori de Libertatea şi de etichete de hârtie igienică din Cartierul Dămăroaia se dau inteligenţi.

… în timp ce adevăraţii intelectuali ai cartierului îşi schimbă regulat poziţia între 4 scânduri cu mai multe cuie.

Blog Reactions

Î: Cum se sinucide o blondă?
R: Îşi clădeşte hainele şi se aruncă de pe gramadă jos!

Decor autohton vs. restul Europei

Majoritatea românilor sunt victime ale societăţii de consum, dovadă stau creditele de consum în număr foarte mare, în special pentru electrocasnice, parcările neîncăpătoare, boom-ul imobiliar, vestimentaţia mult mai sofisticată a tinerilor români faţă de cei din vest şi cheltuielile excesive în acest sens. Jumătate din ei îşi evidenţiază avutul spre invidia celeilalte jumătăţi … de la treningu’ de fâş de firmă la bemveul tunat, fenomen prost asociat cu reuşita socială sau cu cea existenţială. Pentru ei contează numărul, cantitatea şi preţul.

În ţările europene vestice un tânăr poate trece o vară cu două perechi de pantaloni şi câteva tricouri nepretenţioase, pe când în România dacă nu scrie Nike, Zara sau Levi’s pe tine nu mai bate briza mării şi nici nu mai iese soarele ca să te poţi lăuda cu ochelarii pe care ai dat un milion.

Alternative

Lucruri de calitate şi cât de cât ieftine se pot găsi dacă ştii unde să cauţi. De exemplu, în Pajura, pe partea cu Rompetrol şi vis-a-vis de Penny Market, e o fabrică de textile care are magazin de desfacere propriu, unde se pot găsi haine ok, mai mult pentru femei ce-i drept, la preţuri convenabile pentru orice buzunar.

Gama pentru bărbaţi e destul de restrânsă, de la tricouri de bumbac, la cămăşi de costum, ciorapi etc. şi chiar bluze din polar. Ca să vă faceţi o idee, un polar de aceeaşi calitate ca cele pe care le poţi găsi la magazinele cu echipament montan la preţul de 150 - 180 RON, costă aici doar 30 RON. Un tricou care la export merge cu 4 GBP e doar 1o RON.

De menţionat că hainele sunt făcute pentru export, mai exact Anglia, şi comercializate în magazinul fabricii cu condiţia să li se îndepărteze eticheta.

De altfel, cu un pic de imaginaţie, îţi poţi crea propriul tricou cu logo sau poţi asorta un tricou simplu cu o cămaşă şi un pantalon decent. Mi se pare anormal să cheltui mai mult de 100 - 150 RON pe o pereche de pantaloni sau mai mult de 200 RON pe o pereche de încălţări. Bine, acum, fiecare cu standardele lor, dar voba aceea, fudulia se plăteşte.

P.S. Acest post a fost inspirat de acest articol.

Doi telefonişti montau o linie telefonică prin deşert. Pe cel de jos îl înţeapă un scorpion în p**ă. Cel de pe stâlp leagă repede un telefon la linie şi cere un doctor.
Cel de pe stâlp (S):
- Doctore, colegul meu a fost înţepat de un scorpion, ce să fac?
Doctorul (D):
- În trusa medicală, în stânga, este o sticluţă. Să bea conţinutul!
Cel de jos (J):
- Ce-a zis, mă?
S: - A spus că în trusa medicală, în stânga, este o sticluţă, bea conţinutul!
J: - Nu este nici o sticluţă!
S: - Doctore, nu este nici o sticluţă!
D: - Atunci este o alifie maro. Să se ungă cu ea!
J: - Ce-a zis, mă?
S: - A zis să te dai cu alifia aia maro.
J: - Nu este nici o alifie!
S: - Doctore, nu este nici o alifie!
D: - Atunci tre’ să sugeţi locul unde a fost înţepat!
J: - Ce-a zis, mă?
S: - A zis că mori.

… sau mai bine zis la paştele cailor.

Mesaj către vandali: mă, băieţi, nu vă mai băgaţi la curenţi slabi că nu e nici un fun, măcar să faceţi şi voi subiect de ştirile de la ora 5.

La interviu:
- Sunteţi căsătorit?
- Nu.
- Ne pare rău, noi avem nevoie de persoane care sunt obişnuite să se subordoneze!

Studenţii

Experienţa este totul când vrei să avansezi profesional. Dar ce te faci când, student fiind, nu ai ocazia de a acumula experienţă pentru că eşti considerat din start pierdere de timp?

De câteva ori am fost pus în situaţia de a apela la câte o cunoştinţă pentru a beneficia de o adeverinţă de practică pentru facultate. Şi când spun adeverinţă de practică nu mă refer şi la practica propriu-zisă, pentru că firma respectivă ar fi pierdut timp şi bani pentru a mă lămuri pe mine. Alţii au insistat, cine avea relaţii găsea, cine nu … se mulţumea cu lucrări teoretice şi mult studiu.

Realitatea românească

Azi, când te duci la vreun interviu ţi se cere o anumită experienţă în domeniul în care doreşti să lucrezi. Aşa merg treburile pentru ocuparea de noi posturi. Dar companile care cer asta nu sunt dispuse să te pregătească pe tine sau pe alţii pentru job-ul dorit pentru că la fel: pierd timp, implicit bani.

Trebuie să fii un autodidact şi să le ştii pe toate. Deşi când cauţi un loc de practică, ca student, ţi se întoarce spatele pentru că este considerată o pierdere de timp. Mulţi nu văd avantajul unei astfel de posibilităţi. Îţi faci o imagine, atragi oameni de pe urma cărora poţi câştiga. Mulţi prind din mers şi practic, o dată integraţi în echipă, nu mai au nevoie de cine ştie ce training.

La un moment dat, am vorbit de oameni revoltati la locul de munca. Ei sunt rezultatul dezinteresului companiilor. Cândva au avut nevoie de câteva ore de practică pe săptămână, li s-a trântit uşa în nas, s-au descucat cum au putut şi au ajuns la concluzia că e normală atitudinea lor faţă de companiile la care lucrează, ca o răzbunare la atitudinea generală a companiilor.

IMM-urile

Firmele româneşti nu dau încă dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte informaţiile cu caracter public, iar de transparenţa actului de decizie nici nu se pune problema.

Dacă a-ţi deschide o afacere e foarte simplu, nu la fel de simplu se pun la dispoziţie şi informaţii despre afacerea respectivă. Pentru că, de obicei, patronii sunt indivizi care cred l-au luat pe Dumnezeu de picioare, iar ceea ce fac ei nu e de restul lumii. Acest timp de oameni sunt genul care îşi protejează ceea ce dobândesc de la alţii, nu prin munca proprie.

Lăsând la o parte afacerile de mici dimensiuni, de familie în majoritatea cazurilor, nici cele de nivel mediu nu realizează că transparenţa poate câştiga încrederea partenerilor de interes şi astfel poate îmbunătăţii relaţiile cu investitorii.

Transparenţa în cadrul IMM-urilor nu poate fi decât un motor pentru schimbarea internă şi un bun etalon pentru managementul riscului şi nicidecum o risipă de timp şi bani.