Profil virtual

Profesoara la scoala, incercind sa stimuleze mintile scolarilor, a intrebat:
- Ce este rosu aprins si stralucitor?
Bula sare si raspunde:
- Un camion de pompieri!?!
- Nu, zice profesoara, dar imi place cum gindesti. Altcineva?
Maria zice:
- Un mar?
- Corect! zice profesoara.
Apoi Bula zice:
- Am si eu o intrebare! Ce este lunga, tare, rotunjita, cu par la un cap, si o bagi si scoti din gura?
- Bula, tipa profa, noi nu vorbim asa aici! La care Bula zice:
- Periuta de dinti! Dar imi place cum ginditi!

Dupa 2 ani de serviciu, un angajat realizeaza ca el, nu a fost promovat, nu a fost transferat, nu i s-a marit salariul, nu i s-au dat prime si ca compania nu face nimic in acest sens.

Deci angajatul s-a decis ca intr-o dimineata, sa mearga la managerul direct, iar dupa schimbul de amabilitati, a inceput sa-i mentioneze sefului, observatiile sale.

Seful, uitandu-se la el, a aas, l-a rugat sa ia loc, spunand:

- Prietene, tu nu ai lucrat in compania asta nici macar o zi!

Angajatul a fost surprins sa auda aceasta dar seful a continuat sa explice:

Mgr: - Cate zile sunt intr-un an ?

Angajatul: - 365 zile, iar o data la 4 ani sunt 366 zile

Mgr: - Cate ore are 1 zi?
Angajatul: - 24 ore!

Mgr: - Cate ore muncesti pe zi ?

Angajatul: - 8 ore/zi (de la ora 8.00 la 16.00)

Mgr: - Asa, deci cat la % dintr-o zi , muncesti ?

Angajatul: - (A facut calculele si a zis), 8ore/24ore = 1/3 dintr-o zi (adica 33,3%)!

Mgr: - Foarte bine, deci cat reprezinta 1/3 dintr-un an?
Angajatul: - 122 (1/3 x 366 zile=122 zile)!

Mgr: - Vii la lucru in week-enduri?

Angajatul: - Nu, dle!

Mgr: - Cate zile de week-end sunt intr-un an ?

Angajatul: - 52 sambete si 52 duminici, in total 104 zile week-end!

Mgr: - Merci. Daca eliminam din cele 122 zile cele 104 zile week-end, cate zile raman?

Angajatul: - 18 zile!

Mgr: - Ok! De obicei, in fiecare an ai 3 saptamani de concediu de boala sau fara plata. Acum, elimina cele 15 zile din cele 18 zile ramase. Cate zile mai raman?

Angajatul: - 3 zile!

Mgr: - Lucrezi de Anul Nou, Paste si Craciun ?

Angajatul: - Nu, domnule!

Mgr: - Bun. Elimina cele 3 zile de sarbatoare din zilele ramase. Cate zile mai raman?
Angajatul: - Niciuna, dle!

Mgr: - Pai, ce mai doresti?

Angajatul: - Am inteles dle! Va multumesc dle. pentru toti banii care mi-i oferiti. Imi pare rau, ca am incercat sa fur de la companie!

Totuşi, mă gândesc că Bulă este acel Ion sau Gheorghe greu de cap, da’ care le potriveşte bine de tot (sau le nimereşte fără să gândească prea mult) atunci când te aştepţi mai puţin, prostu’ şi urâtu’ satului sau şmecheru’ de oraş gata oricând să dea o replică genială, e acel Chuck Noriss al lor, spiritu’ Radio Erevan, acea parte din noi gata oricând să se facă de râs sau să lase multe guri căscate în aşteptarea perelor mălăieţe. (alte detalii)

Rolu’ lu’ Bulă e acela de a descreţi frunţile în oricare etapă a procesului de socializare. Bulă nu ar exista, dacă nu ar exista stereotipuri umane, grupuri şi atitudini şi, nu în ultimu’ rând, legăturile dintre acestea. Bulă e profesoru’ vulgar în spaţiu’ liber al comunicării, care dă lecţii de viaţă îmbrăcate sub formă de glume/bancuri.

După cum se ştie, bancurile sunt perisabile, însă Bulă e suplimentu’ de vitamine care oferă continuitate fenomenului în sine.

Voi reveni pe viitor cu o descriere a lui Ştrul(ă), până atunci … delectaţi-vă cu 1, 2, 3 … bancuri.

Un neuron ajunge într-un creier masculin. Totul este întunecat, fără să mai fie altcineva.
- Yu-huuu! strigă neuronul. Strigă degeaba, nici un raspuns.
- Yu-huuuuuu! nu este nimeni? repetă neuronul. Deodata din întuneric apare un alt neuron:
- Hei, ce dracu faci aici de unul singur? Suntem toţi jos!

Şi cum bărbaţii e porci încă unu’ care să-l completeze pe cel de mai sus:

Ea către el:
- Mă iubeşti, dragă?
- Da!
- Spune-mi că ma iubesti numa’ pe mine!
- Te iubesc numa’ pe tine!
- Spune-mi că nu poţi trăi fără mine!
- Nu pot trăi fără tine!
- Dar, dragule, spune şi tu ceva de la tine putere, nu tot repeta!
- Mai du-te-n p** mea cu prostiile! Hai, dezbrăcarea că vreau sa te f**!

Vecinu’ meu de blo(g)c, Meme, a făcut o scrisoare deschisă către conştiinţa spălată cu săpun de casă a oamenilor care convieţuiesc în obşte în satele astea pe verticală şi îşi dau cu praf de copt în loc de deodorant. Eu nu vreau acum decât să le fac un profil acestor indivizi şi individe, ca să ştie lumea de ce să se ferească în cazu’ în care convieţuiesc laolaltă cu ei.

Llunetistii a.k.a. vizoriştii - specimene care stau ascunse după draperii, pe scării, prin boscheţii din grădină şi scriu pe un carneţel soios care, cu cine şi când intră în bloc; îi cunoşti datorită faptului că fac pe neinteresaţii.

Controlorii - specimene care îţi trag de sacoşă să vadă ce ai în ea … eventual să îţi bată obrazu’ că bani de banane şi prezervative ai, da’ să îţi plăteşti întreţinerea şi fondu’ de rulment nu.

Secretarii sau oamenii cu darea de seamă - specimene care îţi transmit că te-au căutat Icsulescu, Sulănica sau Maricica şi, eventual, îţi înmânează şi corespondenţa, pe care au şi citit-o şi ştiu ce pui la cale mişelule care eşti şi vrei să furi din bunurile comune.

Inspectorii pe probleme de venituri, alte cheltuieli şi bunuri casnice - specimene care vor să ştie neapărat cât bani câştigi, cât consumi şi de ce, ce acareturi ai prin casă şi cum ai intrat în posesia lor.

Ce am uitat eu să amintesc în comentariu’ lăsat lu’ Meme sunt: doctorii pe probleme de acustică - specimenele astea se dau în general surde, da’ când colo parcă sunt cel mai performant sonar de pe cel mai nuclear submarin din istoria marinei. Şi dacă ai scăpăt o monedă de 50 de bani pe jos, la ora 1.45 în noapte, ei pot relata exact din ce buzunar ai scos-o, viteza cu care a căzut şi durata zgomotului metalic. Ăştia fac echipă bună cu stetocopiştii care stau şi ascultă pe la uşi.

Tot în grămada asta intră şi inspectorii pe probleme de auto - ăştia vor să ştie ei de unde ai avut bani să îţi iei maşină şi câţi alţii mai cheltuieşti cu ea, iar ca semn al recunoştinţei lor îţi lasă un ics cât toate zilele pe portieră, capotă, parbriz … hoţu, dreaq ce ejti!

O meserie de comitet dispărută de mult a fost cea de lăcătuş - specimenele încadrate la specializarea asta îţi băgau bolduri în yala uşii ca să nu mai poţi intra în casă să te bucuri de ce ai dobândit prin furăciune.

… şi era să uit de artiştii şi scriitorii anonimi care bagă bileţele şi scrisori de ameninţare în cutia poştală sau le lipesc la avizier cu scopu’ atragerii atenţiei în privinţa curăţeniei, liniştii şi alte prostii.

Aşa că, dragii mei blogatari, luaţi aminte la acest scurt nomenclator al meseriilor de comitet!

P.S. Băi, Meme, ce e, domne, cu frecuşu’ ăsta prin scara blocului?!?

Un tip are o fabrică de cârnaţi. Într-o bună zi, îl aduce pe fiul său la muncă să vadă moştenirea familiei şi îi face marele tur. Ăsta micu, rasfăţat de-ţi venea să-l baţi, snob şi plictisit nu era impresionat de nimic. În fine, îl duce taică-su în inima fabricii, unde totul era nou şi ultra modern şi cu mândrie declară (ca o ultimă chestie care l-ar putea impresiona):

- Uite fiule, vezi aparatul ăsta? Într-o parte bagi câte un porc şi prin alta ies cârnatii! Fiul, căscând:

- Dar tată, foarte interesant, dar n-ai şi un aparat în care să bagi un cârnat şi din care să iasă un porc? La care tatal, infuriat:

- Ba da, fiule … pe mă-ta!