După 4 ani de la ultimul album, Limp Bizkit încearcă să se reintegreze în peisajul muzical actual şi îi reuşeşte de minune. Dovadă stau concertele susţinute până acum în turneul Unicorns N’ Rainbows care i-a adus şi la Bucureşti în această seară.
M-am grăbit ca fata mare la măritat şi am ajuns la Arene pe la 17.00, când încă se pregătea scena pentru trupa Saga. O armată de groupies îşi ocupase deja poziţiile în prima linie, iar restul lumii era împrăştiată care în arenă, care prin tribune.
După ce au început să cânte cei de la Queensrÿche, cei responsabili cu securitatea au început să selecteze publicul după bilete: cei cu bilete de 130 RON în tribune, cei cu bilete de 99 RON în arenă. Ploaia a pus capăt repede acestei organizări, când o parte din public s-a adăpostit în galeriile de deasupra tribunelor.
Nu ştiu câţi au remarcat, dar, în timp ce cântau cei de la Queensrÿche, se putea observa deasupra scenei, în dreapta, un curcubeu. Ai fi zis că e un efect special, având în vedere numele turneului. N-au lipsit decât unicornii! Sau cine ştie …
Limp Bizkit au intrat pe scenă pe la 20.50. Mulţimea de fani s-a lansat în reprize de pogo şi urlete, ignorând ploaia care nu dădea semne că s-ar opri prea curând.
L-am urmărit pe Fred Durst, pe Twitter, încă de la intrarea în ţară, când omul posta impresii de la primul contact cu România şi se plângea de răceala care îi dădea ghes. Deja intrasem la idei că se poate amâna concerul din cauza asta. Norocul a fost de partea fanilor de pe plantaţiile plaiurile mioritice.
A fost ceva de nedescris în cuvinte, a fost bestial oricât ar da-o unii la întors că trupa, că genul de muzică etc. O fost o petrecere, după spusele lui Fred Durst, la care au luat parte vreo 2500 de oameni, unii din tribune, de sub umbrelă, alţii din primul rând din faţa scenei sau din rândul la dozatorul de bere. 
Şi dacă nu mă credeţi pe cuvânt, vă las să vă convingenţi singuri, urmărind piesele din concert: (mai mult…)
