Încă una cu consultanţi, angajaţi şi angajatori

Din când în când mai am obiceiul să navighez prin site-urile de job-uri, să văd ce se mai caută, să văd ce mai spune lumea. Şi cum promovarea e agrsivă, de la porn filmele educative de pe oDC am ajuns pe bizoo.ro, unde la secţiunea sfaturi în carieră găsim nişte articolaşe mai mult sau mai puţin relevante. Şi, iată ce spune angajaţilor nenea consultantul (vezi screenshot-ul din stânga):

Deci, sugerează să se evite acea formulare.

Alooo, oamenii cu sfaturile, dar  pe angajatori nu îi vizează nimeni?! (vezi screenshot-ul din dreapta)

Nu de alta, dar dacă urmăm firul logic

aptitudini într-un cadrul profesional => experienţă profesională

ajungem la concluzia că la aşa input-uri avem şi output-uri pe măsură, iar mediul în care au loc procesele e defectos defectuos organizat.

Eu te consult, tu mă consulţi

Şi, uite-aşa, noi ne formăm ca şi consultanţi şi facem business!

Cum eu sunt un tip căruia îi place să se documenteze, am scormonit în lungul şi în latul internet-ului poate, poate găsesc ceva legat de analiza şi implementarea unui sistem informatic de informare – documentare. Şi cum săream eu cu voioşie din link în link, în plină probă de ţinut morcovii afară din dos, îmi atrage atenţia un articol de pe ensight.ro, site-ul unei companii de consultanţă în management, articol semnat de Dana Timar, consultant Ensight, evident.

L-am lăsat deoparte în speranţa că voi găsi ceva mai detaliat, şi când colo, ce îmi văd ochilor? Acelaşi articol publicat în ediţia din decembrie 2008 a Market Watch, de un anume Vasile Gabriel, editor Market Watch.

Întrebarea e Care pe care copiază sau, pardon, care pe care se citează? Să fie cumva vreun schimb de experienţă între cei doi, la mica înţelegere, aşa cum ne sugerează semnătura de la sfârşitul acestui articol ce are ca autor pe Vasile Gabriel?

Care va să zică, ăştia sunt consultanţii de business din ziua de azi. Ce nu înţeleg eu din faza asta: de ce mai sunt angajatori (din domeniul consultanţei de business) cu pretenţii la angajaţi cu experienţă de minim 2-3 ani, când, oricum, practicile lor lasă de dorit?

Cleştele ce cade se şi ridică

Acum o săptămână, plecat cu sandwich-ul în mână dis-de-dimineaţă, înainte de a ajunge la examen, am intrat în shaormăria (pct. 5. din postul către care se face trimiterea) de vis a vis de Fornetti-ul din Piaţa Romană pentru a îmi lua o apă la jumate şi a-mi potoli setea. În timp ce sunt servit, vânzătoarea atinge cleştele cu care se iau şniţelele din vitrina de expunere. Cleştele cade pe podea.

Mi se dă sticla de apă, plătesc şi plec. Curios, am întors capul să văd ce se întâmplă cu cleştele. Vânzătoarea l-a ridicat şi la aşezat, ezitând câteva secunde, la loc în vitrină.

Curioşi să ştiţi cine mai respectă regulile de igienă alimentară cu stricteţe? Vedeţi 1 şi 2.

P.S. Evitaţi şi shaorma de la fast-food-ul din staţia lui 137, de la Păcii. Carnea este foarte uscată, iar sosurile nu reuşesc să o năclăiască suficient. Pentru că nu se prinde, se împrăştie conţinutul peste tot şi mai este şi înecăcioasă.

Tu ce zici?

- Ia spune-mi, măi tată, a zis el pe urmă, dumneatale ai să îmbatrâneşti vreodată?
- Da de ce întrebi tu asta?
- Aşa, fiindcă mătuşa Oniţă mi-a spus că oamenii-s ca folorile, se nasc, cresc, îmbătrânesc şi mor!
- Aşa a spus?
- Da, chiar aşa!
- Şi tu ce ai vrea?
- Eu aş vrea să nu-mbătrâneşti niciodată!
- Da de ce, mă?
- De ce? Ca să nu mori!
- Altceva ce-ai mai vrea tu, mă Axente?
- Să fim prieteni şi să mergem amândoi până la capătul lumii!
Ion Lăncrăjan, Cordovanii

Alexandru’ cel calm, antrenat într-o serie de adevăruri forţate, m-a arătat cu deştu şi acum trebuie să mă conformez. Să trecem de prefaţă, direct în subiect …

- Ce îţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?

Nu pot să mă pronunţ. Am arici la buzunare …

- Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?

Mi-aş tatua pe corp tot arborele genealogic pentru ca, atunci când m-or îngropa, să prind din nou rădăcini.

- Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?

Nicidecum. De stat degeaba, n-aş sta, asta e sigur.

- Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară?

Alegeţi-vă stăpânul cu grijă …

- Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?

N-ar spune nimic. Eu sunt nemuritor!

- Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine?

Sunt NEMURITOR!!! … deci nu se aplică.

- Când erai mic ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?

Aviator. Vreţi dovezi? Căutaţi de zor aici.

- Ce ai face, dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?

Toboşar într-o trupă de hip-hop experimental sau blogger de succes

- Ce ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?

Ei între ei îşi vor spune care tată e mai tare. Deci copiii mei se vor lăuda cu ce are tasu, adică eu, mai de preţ …

- Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt alea 3 întrebări pe care ţi le-ai adresa?

EU SUNT NEMURITOR … m-aş proiecta în viitor ca să mă pot întoarce apoi în trecut pentru a preveni războaie şi dezastre ecologice … şi să împiedic clonările lui Gigi Becali şi ale Magdei Ciumac.

Dau mai departe leapşa către Buburuzele Mele, Cake, Paranoia pe Echipe şi către cine se simte în stare să se aventureze în lepşe blogosferice.

Bloggerii de azi, antreprenorii de mâine … în online

Click pe imagine pentru detalii