Profil virtual

Un client sună la serviciul clienţi al unei reţele de telefonie mobilă şi întreabă:
- D-le, am auzit că de eclipsă se întunecă, dvs. ce tarife practicaţi … de zi sau de noapte?

Furtul de credit se poartă iar … cu şnur alb şi roşu. De data asta sub imaginea Orange.

Doi telefonişti montau o linie telefonică prin deşert. Pe cel de jos îl înţeapă un scorpion în p**ă. Cel de pe stâlp leagă repede un telefon la linie şi cere un doctor.
Cel de pe stâlp (S):
- Doctore, colegul meu a fost înţepat de un scorpion, ce să fac?
Doctorul (D):
- În trusa medicală, în stânga, este o sticluţă. Să bea conţinutul!
Cel de jos (J):
- Ce-a zis, mă?
S: - A spus că în trusa medicală, în stânga, este o sticluţă, bea conţinutul!
J: - Nu este nici o sticluţă!
S: - Doctore, nu este nici o sticluţă!
D: - Atunci este o alifie maro. Să se ungă cu ea!
J: - Ce-a zis, mă?
S: - A zis să te dai cu alifia aia maro.
J: - Nu este nici o alifie!
S: - Doctore, nu este nici o alifie!
D: - Atunci tre’ să sugeţi locul unde a fost înţepat!
J: - Ce-a zis, mă?
S: - A zis că mori.

… sau mai bine zis la paştele cailor.

Mesaj către vandali: mă, băieţi, nu vă mai băgaţi la curenţi slabi că nu e nici un fun, măcar să faceţi şi voi subiect de ştirile de la ora 5.

Că tot am vorbit de transparenţă în business, mă întrebam de ce nu există şi la noi cataloage online cu profile de companii, dezvoltate pe lângă publicaţiile electronice de business, aşa cum sunt cele dezvoltate de către New York Times, BusinessWeek sau Reuters.

Ştiu! O să spuneţi că există multe alte surse din care se pot extrage informaţii minime, dar, din ce am văzut eu, predomină agregatoarele de anunţuri în care te pierzi tot selectând la facet-uri, plus că nici o sursă nu are organizată informaţia după un anumit standard, de obicei fiind aşa cum o introduce firma care vrea o minimă prezenţă online, ceea ce îngreunează procesul de informare.

Am observat că multe din firmele ce introduc anunţuri, în afară de descrierea domeniului de activitate, nu mai oferă nici un alt detaliu, în unele cazuri am observat că şi datele de contact lipsesc cu desăvârşire.

Îniţial, când am văzut pe wall-street.ro secţiunea Companii, am crezut că o să găsesc un catalog al firmelor despre care s-a scris în portalul respectiv, cu profilul acestora cât mai detalita, dar click-ând pe acea opţiune sunt afişate doar ştiri ce fac trimiteri la numite companii/firme.

Foto: Scott Beale (Laughing Squid)

La interviu:
- Sunteţi căsătorit?
- Nu.
- Ne pare rău, noi avem nevoie de persoane care sunt obişnuite să se subordoneze!

Studenţii

Experienţa este totul când vrei să avansezi profesional. Dar ce te faci când, student fiind, nu ai ocazia de a acumula experienţă pentru că eşti considerat din start pierdere de timp?

De câteva ori am fost pus în situaţia de a apela la câte o cunoştinţă pentru a beneficia de o adeverinţă de practică pentru facultate. Şi când spun adeverinţă de practică nu mă refer şi la practica propriu-zisă, pentru că firma respectivă ar fi pierdut timp şi bani pentru a mă lămuri pe mine. Alţii au insistat, cine avea relaţii găsea, cine nu … se mulţumea cu lucrări teoretice şi mult studiu.

Realitatea românească

Azi, când te duci la vreun interviu ţi se cere o anumită experienţă în domeniul în care doreşti să lucrezi. Aşa merg treburile pentru ocuparea de noi posturi. Dar companile care cer asta nu sunt dispuse să te pregătească pe tine sau pe alţii pentru job-ul dorit pentru că la fel: pierd timp, implicit bani.

Trebuie să fii un autodidact şi să le ştii pe toate. Deşi când cauţi un loc de practică, ca student, ţi se întoarce spatele pentru că este considerată o pierdere de timp. Mulţi nu văd avantajul unei astfel de posibilităţi. Îţi faci o imagine, atragi oameni de pe urma cărora poţi câştiga. Mulţi prind din mers şi practic, o dată integraţi în echipă, nu mai au nevoie de cine ştie ce training.

La un moment dat, am vorbit de oameni revoltati la locul de munca. Ei sunt rezultatul dezinteresului companiilor. Cândva au avut nevoie de câteva ore de practică pe săptămână, li s-a trântit uşa în nas, s-au descucat cum au putut şi au ajuns la concluzia că e normală atitudinea lor faţă de companiile la care lucrează, ca o răzbunare la atitudinea generală a companiilor.

IMM-urile

Firmele româneşti nu dau încă dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte informaţiile cu caracter public, iar de transparenţa actului de decizie nici nu se pune problema.

Dacă a-ţi deschide o afacere e foarte simplu, nu la fel de simplu se pun la dispoziţie şi informaţii despre afacerea respectivă. Pentru că, de obicei, patronii sunt indivizi care cred l-au luat pe Dumnezeu de picioare, iar ceea ce fac ei nu e de restul lumii. Acest timp de oameni sunt genul care îşi protejează ceea ce dobândesc de la alţii, nu prin munca proprie.

Lăsând la o parte afacerile de mici dimensiuni, de familie în majoritatea cazurilor, nici cele de nivel mediu nu realizează că transparenţa poate câştiga încrederea partenerilor de interes şi astfel poate îmbunătăţii relaţiile cu investitorii.

Transparenţa în cadrul IMM-urilor nu poate fi decât un motor pentru schimbarea internă şi un bun etalon pentru managementul riscului şi nicidecum o risipă de timp şi bani.

Deşi de la ultima însemare despre viaţa de noapte a trecut ceva timp, am mai fost pe ici pe colo, dar nu mi-a fost la îndemână să scriu despre asta.

Eh, vineri seara am avut parte de QPub … de clubul QPub. Un nume ales aiurea, din puctul meu de vedere, pentru că în pub nu se bagă hausăreală (are Cake un pasaj în postul ăsta despre fenomen) şi nici nu se dansează pe mese. Se văd meciuri, se bea bere şi se serveşte uneori şi mâncare (light meals). Singura legătură cu pub-ul e că e structurat ca atare: camere (public rooms) care comunică între ele.

Deşi se anunţase un Valentine’s Day Weekend Party, zăpada a reuşit (sau poate amenzile la băuturi sau poate aşa e vineri noaptea prin cluburi sau poate că oamenii s-au săturat de fitze şi caută distracţia la ei în cartier, lucru recunoscut într-un articol din EVZ de proprietarul The Office, Petru Berciu) să ţină în casă amatorii de distracţii nocturne orientaţi către QPub. Deşi era deja aproape de miezul nopţii, clienţii se lăsau aşteptaţi. Încet, încet au apărut oamenii şi aproape că s-au ocupat toate mesele din încăperea cu barul. Whisky şi vodcă se găseau pe toate mesele … ce să-i faci, oamenii trişti trebuie să se veselească cumva.

Nu au lipsit măscăricii cu freze de struţ şi ochelari de soare în lumina aia difuză, nici animatoarele plictisite care dansau pe bar, nici chelnăriţele care-şi dădeau ghionturi şi se râdeau de unul şi de altul. Sincer, acum cu gerul ăsta nu prea ai ce vedea prin cluburi.

M-am distrat teribil vara trecută, când am fost într-unul din cluburile în aer liber de pe malul Herăstrăului, dinsprea strada pe care e şi ambasada chineză, şi culmea, toate gagicile tipele era gătite aranjate după acelaşi tipar: pantaloni scurţi (cu o palmă sub bucă, ca lungime), pantofi cu toc înalt şi gros, maieuţ şi freză cu moţ. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar să vezi atâta lipsă de inspiraţie la un loc e chiar hilar!

După cum am promis revin cu un post despre p2p Television. Dar, cum sunt la zi cu tot ce se scrie prin blogosferă, am remarcat de ceva timp că alţii mi-au luat-o înainte şi au scris la momentul oportun despre acest fenomen, iar ceea ce urmează nu va fi decât un scurt review al fenomenului.

p2p Television implică o aplicaţie software (mai exact un oDC/DC++ pentru programe TV) ce poate distribui în regim de streaming programe TV, seriale, filme artistice etc.

Dintre cele mai folosite astfel de aplicaţii merită amintite, după cum urmează:

Deşi remarcasem colajul de fotografii de ceva vreme, abia acum am avut timp să îl văd până la capăt. Şi spre mirarea mea, văd că acest mânuitor neîndemnatic de drapel dă închiderea programului.

Problema e că, deşi poza e făcută publică, a fost preluată fără a se specifica sursa! Autorul clipului a fost identificat, urmează să purtăm o discuţie ca între doi oameni vaccinaţi.

Deşi, iniţial, am crezut că e parte a proiectului M.L.M. Network (televiziunea cu circuit închis destinată mijloacelor de transport în comun), iniţiat de Liviu Iane, m-am lămurit destul de repede că este vorba de noile autobuze Mercedes Citaro puse în circulaţie la sfârşitul lunii ianuarie de către RATB pe traseele autobuzelor 131, 331, 205 şi 182.

Autobuzele sunt dotate cu motoare ecologice, sistem de estimare a numărului de călători, camere de supraveghere şi sistem de monitorizare GPS cu monitoare LCD pentru afişarea traseului. Referitor la ultimul aspect, nu am găsit nimic spectaculos; pur şi simplu este afişată o hartă pe care este marcat traseul pe care se deplasează autobuzul în cauză, fără a indica următoarea oprire, numele străzii pe care circulă sau vreun obiectiv important pe lângă care se trece (parcuri, muzee, case memoriale şi alte obiective de interes turistic - aşa cum era gândită acea televiziune cu circuit închis, de care, apropos, mai ştie cineva ceva?) .

Probabil sistemul de estimare a numărului de călători îi va face pe cei care stabilesc intervalele de timp dintre două autobuze să înţeleagă că acestea trebuie să circule la intervale mai mici unul de altul pentru a se evita aglomerarea lor şi discomfortul pasagerilor care, oricum, vor plăti mai scump pentru călătoria cu mijloacele de transport în comun.

Sper, totuşi, ca sistemul de supraveghere video să fie folosit ca atare şi să nu fie încă un motiv pentru a ne face griji de faptul că suntem urmăriţi şi înregistraţi la fiecare pas. Şi totuşi …

Later edit: Am văzut azi că sistemul poate mai mult decât am evidenţiat eu mai sus. Afişează distanţa până la următoarea staţie, numele staţiei, străzile adiacente traseului pe care circulă autobuzul şi numele acestora.

Blog Reactions

Dacă Microsoft ar cumpăra Yahoo! ca urmare a ofertei de cumpărare nesolicitate de săptămâna trecută, s-ar realiza cel mai mare take over din domeniul tehnologiei din ultimii ani, ultimul de acest fel fiind cel dintre HP şi Compaq Computers, în 2001. Sunt curios cum va reacţiona Google în urma acestui deal, având în vedere competiţia acestuia cu Microsoft (în ceea ce priveşte achiziţiile)!