Profil virtual

Iesirea din timp

iunie 13, 2006 · Scrieti un comentariu

Fiecare din noi şi-a creeat la un momentdat o lume a sa, o lume diferită de cea în care trăieşte şi acţionează în consecinţă, o lume în care fiecare din noi este acel par, pe care unii aborigeni australieni îl cară după ei [fiind în permanenţă în centrul lumii lor sau legaţi cu lumea aceasta şi cealaltă]. Universul acesta propriu a luat naştere, posibil, datorită unor temeri, unor excese de imaginaţie sau pur şi simplu în căutarea confortului spiritual sau fizic, mai pe scurt … un refugiu la lumea reală. Şi aici trebuie să recunosc că Irene vă poate contura mai bine ideea în sine. Parcurgeţi blogu’ ei şi veţi înţelege ce vreau să spun. Defapt, printr-o deducţie logică, şi blogurile fac parte din universu’ propriu fiecăruia. Se spun lucruri despre care cu greu ai vorbi cu anumite persoane, îţi faci acel spaţiu al tău în care totu’ e aşa cum vrei tu, îţi alegi o altă identitate etc.
Nevoia persistentă de un univers logic şi coerent este profund ancorată în inconştientul uman. Dar să nu uităm totuşi faptul că universul real se află întotdeauna cu un pas în afara logicii. (Din Pildele lu’ Muad’dib citire)

Ieşirea din timp, acest refugiul faţă de viaţa reală a fost tratat şi în lucrările lui Mircea Eliade, printre care: La Ţigănci, 19 Trandafiri şi Noaptea de Sânziene. Ieşirea din timp e cuvântul cheie şi se face în primul caz prin patrunderea în acel tărâm straniu denumit “La Ţigănci”. Aici, ieşirea din timp nu e totală, se păstrează legătura cu realitatea prin elemente ale profanului: zgomotul metalic al şinelor de tramvai, mirosul de asfalt încins … În al doilea caz, ieşirea din timp se face prin intermediu’ unei piese de teatru, iar în ultimu’ caz prin pătrunderea în „Camera Albastră”. În toate aceste cazuri se urmăreşte confortul fizic sau spiritual.

Şi oricât de fascinantă ar fi lumea asta a noastră, universul acesta în care totul e posibil … tot se mai găsesc nişte vermuşi subterani ce ajung aici şi se duc pe Apa Sâmbetei toate visele noastre. Sunt la fel ca viruşii … mereu se găseşte careva să le facă câte un upgrade sau odată infiltraţi rămân acolo şi când găsesc momentul propice … booom!

Reacţii la acest post

Categorii: iFata
Tagged: , , , ,

0 răspunsuri Până acum ↓

  • Nu exista comentarii... inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.

Scrieti un comentariu