201 Cmepeo

Citind postul scris de Tata Urs (a.k.a. Dj Sleek, a.k.a. Gypsy Bogdan) pe Bukres Blog despre nemuritorul jazz românesc al anilor ‘60-’70, lăsat ‘moştenire’ posterităţii pe viniluri, pe care colecţionarii ar da sute de (i)e(p)uro(i), m-am uitat la pickup-ul meu rusesc, 201 Cmepeo [pe care momentan îl folosesc ca staţie de amplificare sunet la calculator], apoi la teancu’ de viniluri care zac în biblioteca plină cu manuale şcolare de după 90 încoace şi stive de sidiuri cu mp3-uri şi am ales două viniluri prăfuite hotărât să văd dacă mai e în stare pickup-ul să redea şi chiar a mers.

Lăsând la o parte fâşâitul caracteristic rulării vinilului sub acu’ de redare (şi aspectu’ ăsta are farmecul lui) mi-au stimulat pavilionul auditiv şi tot sistemul din dotare Grigore Kiazim la mandolină (apariţie Electrecord, iar la consola de sunet acelaşi maestru Theodor Negrescu ca şi pe Seară de jazz cu Aura) şi John Lennon cu albumu’ Imagine. Nimic nu se compară cu o muzichie de calitate ascultată pe ’scule retro’ … în liniştea nopţii.
Despre Grigore Kiazim nu ştiu mare lucru, doar că era un apreciat rapsod popular al Măcinului, cât despre John Lennon … nici nu mai are rost să mă pronunţ. Un contrast în alb şi negru aş putea spune … de la muzică din folclorul românesc la rock’n'roll.